Fiind una dintre cele mai vechi asezari de pa valea Tarnavei Mici, numele acestei asezari este pomenit din cele mai indepartate timpuri.

Cel mai vechi document cunoscut pana astazi, in care se pomeneste prima data satul Sincel este din secolul al XIII-lea, respectiv anul 1252. Este de presupus ca asezarea exista si inainte de aceasta data (prima atestare documentara nu inseamna si actul de nastere al unei localitati), poate chiar din secolul al XII-lea, avand in vedere ca documentul mentioneaza ca ”pe vremea fericita” acest pamant “hranea trei sate”.

Numele satului reapare in anul 1347 intr-un document in care se reamintesc nobilii din Sincel si delimitarea exacta a localitatii.
Sincelul era un sat de iobagi, asa cum reiese din documentele vremii si, impreuna cu Blajul si alte sate din jur, tinea de comitatul Cetatea de Balta pana in secolul al XV-lea cand Iancu de Hunedoara il alipeste comitatului Alba.
La evenimentele istorice din 1848, sancelenii au participat cu tot sufletul in acele zile de desteptare nationala, fapt care a atras dupa sine masuri drastice din partea autoritatilor, ridicandu-se furci la marginea satului pe dealul dinspre nord-est, care si astazi poarta numele de “Dealul furcilor”.
In timpul revolutiei satul a suferit mult, fiind jefuit si ars, acele zile furtunoase lasand urme adanci in sufletele oamenilor, transmitandu-se prin viu grai generatiilor urmatoare.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, viata sancelenilor se desfasoara intr-un ritm linistit, ca in toate satele ardelene. Popor de plugari, oamenii erau legati de glia stramoseasca si de animalele lor. Viata si-o petreceau mai mult pe camp, pamantul asigurandu-le existenta, de aici si iubirea nemasurata a sancelenilor pentru pamant.

Al doilea deceniu al secolului al XX-lea le aduce sancelenilor, ca si intregii omeniri, cumplita nenorocire a primului razboi mondial, unde multi dintre ei, tineri si varstnici, au trebuit sa lupte in randul armatelor Austro-Ungariei. Multi nu s-au mai intors acasa, numele eroilor cazuti pe front fiind scrise astazi cu litere de aur pe monumentul ridicat in cinstea lor in mijlocul satului.

Dupa primul razboi mondial si pentru sanceleni a urmat o perioada de pace, de liniste si de prosperitate. In aceasta perioada satul s-a intins, mai ales in timpul reformei agrare, in partea de sud-vest, parte care si astazi poarta numele de “Satul al Nou”.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, intreaga infatisare a satului s-a schimbat, mai peste tot aparand case noi, frumoase cu mai multe camere, asemanatoare cu cele de la oras. Unele din ulitele satului au fost aliniate si pietruite. In anul 1963 s-a introdus curentul electric, iar in 1994 gazul metan astfel incat conditiile de viata ale locuitorilor comunei sunt comparabile astazi cu cele de la oras.

Apropierea de Blaj, aceasta citadela a culturii romanesti, a fost o binefacere pentru tinerele generatii din Sincel. Asa se explica faptul ca in decurs de o jumatate de veac din comuna Sincel s-au ridicat peste 250 de intelectuali: invatatori, profesori, avocati, preoti, medici, ingineri, ofiteri, unii dintre ei intorcandu-se in sat sa-si aduca aportul la educarea celor mai tineri locuitori ai satului.
Din punct de vedere administrativ, Sincelul a apartinut pe rand judetului Tarnava Mica, raionului Medias, iar din 1968 - prin noua lege administrativa - judetului Alba, devenind comuna formata din trei sate: Sincel, Iclod si Panade.

Astazi, comuna Sincel este una dintre cele mai prospere comunitati de pe Tarnava Mica, astfel, in urma implementarii unor proiecte guvernamentale s-au realizat reabilitarea drumurilor comunale, alimentarea cu apa, imbunatatirea sistemului de telecomunicatii, ceea ce a facut ca diferentele dintre sat si oras sa scada substantial iar locuitorii comunei sa fie mandrii de “satul” lor.